DOINA AIUDULUI

In temnitã la Aiud
Unde pãsãri nu se-aud,
Ferecat în lanturi grele
Si închis între zãbrele,

rabd tãcut si’n mine mut,
dor de sfântã libertate,
svârcolindu-se de moarte,
strigã’ntruna,
zi si noapte,

JOS MINCIUNA!
VREAU DREPTATE!

Vreau pãmânt pentru tãrani
Si lanturi pentru tirani.
Vreau sã lupt
Si trupu-mi supt,
Sã-l slobad si’ntreg norod

Sã-l urnesc
Si sã zdrobesc
Fãrã milã toti tiranii,
Trãdãtorii si dusmanii. 

Vreau ca ROMÂNIA MARE,
Sã nu fie închisoare
Pentru noi,
Cei multi si goi,

Ce-am luptat
Si-am apãrat,
Glii strãbune, libertãti,
Sfânta Cruce si dreptãti.

Noi de când este pãmântul,
Mereu jalea ne-a fost cântul,
Iar dureri
Si sfinte vreri,
Ne-au cãlit
Si neclintit,

Zid clãdit-am la hotare
Sã’nfruntam hoarde barbare.
Dela Decebal strãbunul,
Motenit-a tot românul,
Dor de glii
Si’n vitejii

Tot mereu,
Cu Dumnezeu,
Am dus steagul, falnic brad,
In vifor si’n Stalingrad.

Trãdãri, cu sânge am plãtit
Si caznã multã-am suferit
Pentru ei,
Cei cruzi misei,

Ce-au vândut
Al Tãrii lut
Si-au fugit ca niste lasi,
Lãsând Tara la vrãjmasi.

Trudã multã si amarã
Pâine nu-i în trista Tarã.
Cei bãtrâni
Sunt dati la câini,

Iar cei mici
Sunt otrãviti
Si crescuti în legi pãgâne
Sã ucidã si sã fure.

Toatã avutia Tãrii,
Dela Tisa’n tãrmul Mãrii,
Din pãmânt,
Din munti, din cânt,

Tribut greu,
Ne-o ia mereu,
Ce-i ce-au nãvãlit sinistru
Si-au furat bãtrânul Nistru.

Toate temnitele’s pline,
De dureri si de suspine.
In Carpati,
Pãrinti si frati,

Sunt ucisi
Si schingiuiti
De cãlãi, ce’n bãi de sânge,
Vor pe roti dreptãti-a frânge.

In biserici jefuite,
Stau altare pângãrite.
Iar pe drum,
In foc si scrum,

Ruguri vii,
Stau mãrturii,
Crucile, sã înspãimânte,
Gloatele plânse si mute.

Peste tot, pe und’te duci,
Sunt morminte fãrã Cruci
Si martiri
Ucisi de sbiri,

Impuscati si aruncati
Zac în sant,
Legati’n lant,
De le plânge-a lor ursitã,

Trista gloatã’nflãmânzitã.
In temnitã la Aiud,
Vreau de tulnic glas s’aud,
Printre gratii sã rãzbatã,

Sã porneascã’ntreaga gloatã,
Sã ucidã, pãlãmida,
Spinii marelui masacru,
August, patruzeci si patru,

Ce-a dus Tara în robie
Si-a pus fiara
S’o sfâsie.
Dar, veni-va Ziua Sfântã,

Când din lemn de roatã frântã,
Ne vom face buzdugane
Si-om zdrobi
Seceri, ciocane.

Iar pe voi,
Tirani haini,
Vã vom pune
Intre spini

Si rug mare vã vom face,
Pentru-a lumii
SFÂNTÃ PACE,
Sã distrugem pe vecie,

JUG, TRÃDARE si ROBIE!

Toma Gh. EREMIA

Aiud, Feb. 1951