luni, 28 aprilie 2014

Te plang




Te plâng cu amar sărmană Românie,
Pe cruci de dor te răstignim mereu,
Din tot ce-a fost, nimic nu vrea să fie,
Iar vântul bate…, care încotro…

S-au strâns curelele pe cât se poate,
A celor Mici, căci Marii n-au putut,
Din lutul ars nu se mai fac nici vase…,
Tot vinul bun…, noi l-am vândut.

Se pleacă tot mai mult de acasă
Şi-n vetre nu mai arde foc
Nici pâinea nu mai este coaptă,
Căci grâul astăzi este din import.

Bătrânii noştrii mai aşteaptă pe la portă
Să vină un poştaş cu veşti,
Copii au plecat în lumea largă,
Tristeţea bântuie în case părinteşti.

Te plâng cu amar sărmană Românie,
Pe cruci de neputinţi te răstignim
Să adunăm piatră cu piatră…
Şi să-nvăţăm din nou să reclădim.

 
foto internet

Camelia Cristea

duminică, 27 aprilie 2014

Corida


Viata mi se pare ca o provocare
O coridă în care suntem candidați
Sus într-o arenă, stau toți spectatorii
Roșie muletă, mulți înfometați.

Bate iarăși gongul și începe jocul
Unii sunt puternici, alții mai puțin
Generos scenariul, cum ne-o fi norocul
Scapă cine poate, fuge cel zglobiu.
Toreadorul măndru sabia înfige
Prada lui un taur, care este gras,
S-a sfărșit corida, se schimbă decorul
Concurenții pleacă…vouă bun rămas !
Peste noapte rece, cade iar cortina
În arenă umbre, mute fară glas
Viața un spectacol, palpitantă lupta
Prețuiește clipa, ce ți-a mai ramas !
31.03.2014
Camelia Cristea

luni, 14 aprilie 2014

Piatră


Piatră, piatră şi iar piatră, ce te-aş mai lovi o dată
Să curgă apă cea bună, să scăpăm lumea de ură.
Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două
Să curgă şiroi de ape, setea nouă să ne adape?


Între două pietre iar, plânge Ana cu amar
El Manole o zideşte casa nu se prăbuşeşte.
Piatră, piatră şi iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată
Că sunt iarăşi încercată, viaţă noastră e furată.

Piatră tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează.
Cel de sus ne mai veghează şi cu-amar, în cer oftează!
Piatră, piatră şi iar piatră, taină ta să ne-o spui toată,
Să-ndurăm şi noi că tine, să ne fie-n viaţă bine!

Camelia Cristea

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Demisie


SURSA
https://www.facebook.com/OVIDIU.FLO

Subsemnatul Dan Stresatu, vă aduc la cunoştinţă
O intenţie mai veche, o teribilă dorinţă,
De a-mi da, irevocabil, azi, demisia deplin
Din menirea şi din rangul de adult, ce îl deţin.

Funcţia pe care astăzi subsemnatul o ocupă,
Mi se pare prea stresantă, vrednică de prima grupă;
De când sunt adult, spun sincer, nu mai am în suflet tihnă,
Nu mai am nici timp, nici pace, nici astâmpăr, nici odihnă.

După ce analizat-am cum mă aflu de o vreme,
Situaţia stresantă, nesfârşitele probleme,
Ce mi le oferă zilnic împovărătorul rang,
Hotărât sunt ca dintr-însul eu acum să mă retrag

Şi voiesc, cu insistenţă, să preiau, dar mintenaş,
Atribuţiile simple ale unui copilaş,
Ce le-ndeplineam odată cu atâta iscusinţă
Şi la care renunţat-am cu prea multă uşurinţă.

Vreau să desenez cu creta colorată, iar, pe stradă,
Sau să fac pe ulicioară un om mare de zăpadă;
Să nu-mi pese de adulţii care trec în mare grabă
Spre serviciu, sau spre piaţă, sau spre altă nouă treabă.

Vreau să merg cu trotineta “tituind” pe trotuare
Şi să nu mai stau în trafic enervat la semafoare;
Să nu mă intereseze, pentru anul următor,
Cât mai e asigurarea pentru vechiul meu motor;

Vreau să cred că,-n toată lumea, bombonelele Tic-tac
Sunt mai bune decât banii, care n-au pe dânşii mac;
Vreau să cred, precum odată, că e totul gratuit
Sau că nu-i mai scump eclerul decât băţul de chibrit.

Vreau să stau întins la umbra unui arbore stufos
Cu-n pahar de suc în mână, stând pe spate tacticos;
Să privesc la norii care nu voiesc să se oprească
Şi să-ntreb: De ce adulţii nu au timp să îi privească?

Vreau să mă întorc la vremea, când mă bucuram de viaţă
Şi-i sorbeam cu lăcomie minunata ei dulceaţă,
Când a mamei voce caldă mă chema de pe maidane
Să vin repede la masă, fără să mă plâng de foame.

M-am maturizat cam iute, m-a trezit de-odată mare;
Cred că e, cu siguranţă, un abuz şi-mi cer iertare!
Am ajuns să aflu, iată, de războaie şi de drame,
De justiţie coruptă, de copii murind de foame;

Am aflat de vrajbă, ură, prostituţie, avorturi,
Şi de mame criminale, de partaje şi divorţuri,
De ciudata şi parşiva educaţie atee,
De căsătorii de probă şi de droguri în licee;

Am aflat că sunt biserici, ce au clerici cam ciudaţi,
Unde se oficiază cununii între bărbaţi.
Am aflat că sunt în lume oameni fără Dumnezeu,
Ce-şi pun coarne, şi pecete, şi se-nchină celui rău.

Vreau să mă întorc la vremea, când făceam cu grijă tema
Şi la orice disciplină singur rezolvam problema;
Când citeam cu sârguinţă, zilnic, lecţiile toate
Şi nu aşteptam ca net-ul să îmi facă referate;

Vreau s-aud un cor de strană, să privesc trecând fanfare,
Şi nu televiziunea cu emisiuni bizare.
Nu mai vreau nici ştiri cu bombe, terorişti, scumpiri, reclame,
Violenţă, desfrânare şi căderi de avioane.

Vreau să mă întorc la vremea, când, copiii, din tot satul,
Nu ştiau ce este moda, nu ştiau ce e păcatul;
Când mămicile, în taină, le citeau din Sfânta Carte
Şi nu-şi adormeau copiii cu desene animate.

Vreau să cred din nou că omul e creat de Dumnezeu,
Cum m-a învăţat mămica, nu profesorul ateu;
Vreau să cred din nou că Moşul îmi aduce jucării,
Şi nu tata, cum aflat-am, mai târziu, de la copii.

Vă asigur că în cazul când voi fi, de-un oarecare,
Întrebat: Ce te vei face, când vei fi, copile, mare?
N-am să mă mai bâlbâi iară, încurcat, timid, umil,
Ci voi spune cu tărie: Vreau să fiu mereu copil!

Aşadar, vă spun din suflet, că vreau să retrogradez!
Şi-aţi aflat ce argumente am să demisionez
Din copleşitoarea treaptă de adult, ce o ocup
De atâţia ani în care, zilnic, am strigat heirup.

Ştiu că nu e cu putinţă să retrogradez total,
Să devin copil la suflet şi trupeşte, integral,
Însă fără doar şi poate, vreau în orice chip şi stil,
Ca de-acuma înainte să am suflet de copil.


2

Istoria se repetă




 "Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publică trebuie micşorată,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată,
şi
Ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu
dea faliment.
Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să
trăiască pe spinarea statului".
(Cicero , anul 55 înainte de Iisus Hristos).

În concluzie, nu prea s-a modificat nimic esenţial în ultimii

2065 de ani!

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog