Se afișează postările cu eticheta Poezii de Horațiu Stoica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii de Horațiu Stoica. Afișați toate postările

duminică, 9 august 2015

MODEST



Sunt braşovean şi mă mândresc
Cu un oraş frumos,
Sunt mereu prietenos
Şi cu toţi vorbesc.

La facultate am intrat,
Vreau să dau de băut,
Să ştie lumea ce am făcut,
Mândru-s de rezultat.

Cu maşina mea cea nouă
Mă mândresc cum pot,
Am investit şi chiar socot
Să v-o arăt şi vouă.

Aceasta e căsuţa mea iubită,
Un colţ de relaxare,
Mă mândresc cu tot ce are,
Vă aştept în vizită.

Mi-am luat un telefon mai nou,
Mândria nu mă lasă
Să nu îl pun la prânz pe masă
Ca pe un bibelou.

Pantofii proaspăt cumpăraţi
Elimină tot stresul,
Mândria parcă-mi schimbă mersul,
Sigur mă remarcaţi.

În club, iar, poze s-au făcut,
Sunt în aproape toate,
Baieţii toţi vor da pe spate,
Cu mândrie îi salut.

Şi promovarea de la giob
De când o aşteptam,
Când mi-au spus mă simţeam
Cel mai mândru de pe glob.

Cu echipa preferată
Ţin şi voi ţine în veci,
Văd cu mândrie orice meci,
Pasiune adevărată.

Şi trupul mi-l privesc acum
Cu atâta bucurie,
Păşesc prin sală cu mândrie,
Fitnesul e cel mai bun.

Sunt cetăţean european
Şi mă mândresc, e clar,
Şi plin de mine mă declar
Român şi ardelean.

Nevasta mea e cea mai frumoasă,
Chiar sunt mândru de ea,
O iubesc că e a mea
Şi că-i devreme acasă.

Avem copil, o gingăşie,
Este mândria casei,
Cu aşa părinţi în capul mesei
Este plin de mândrie.

De-abia respir o zi întreagă
Alergând din mândrie,
Ea m-a băgat în colivie
Cu toată lumea bleagă.

De întru Domnul mă mândresc
Nu e niciun păcat
Căci toate El mi le-a creat
Ca să mă mântuiesc.

versuri de
Horatiu Stoica

SEX





Legile lor cele noi
Au deformat leagea firii,
Pentru aceasta şi voi
Răspundeţi în Ziua Ieşirii.

Ieşirea din lumea aceasta
Se face cu o Judecată,
Nu e un mit, vei vedea,
Nicio faptă nu e uitată.

Că ziceam de legea lor,
Azi dacă ai şaişpe ani
Şi eşti încă fecior,
Să scapi de miştouri dai bani.

Ba chiar dacă spui o minciună
Te întreabă toţi cum a fost,
Că demoni pe puşti îi îndeamnă
Ca tu să pici iar de prost.

Însă în familii creştine
Şi unde credinţa e tare,
Nunta este una din Taine,
Ce îţi permite o deflorare.

Şi după Nuntă e scris
Că un contact pe zi e de ajuns,
Pentru îmulţire este permis,
De nu, e păcat, trebuie spus.

Căci la orice spovedanie
Tu zici toate păcatele,
El iartă prin împărtăşanie,
Promite să nu faci altele!

Deci se ştie că vrei să iubeşti
Şi cam asta este varianta,
Însă dragoste de nu aveţi,
E sex şi problema e alta.

Sistemul masonic defect
Din actul reproducător,
Urmând unui diavol infect,
L-a făcut un act dirijor.

Planul lor este mârşav,
Dirijorul e în aproape orice,
Şi omul cât o fi de gângav
Tot vede un ziar sau teve.

Sexul, dirijorul de mase,
Spală treptat creiere,
Demonul intră în case
Pe orice cale de informare.

Te educă încet şi subtil,
Cum ai putea să te opui?
Că începe de când eşti copil,
El îţi bate în cap un cui.

Să-l scoţi îţi trebuie cleşte
Şi acesta este Dumnezeu,
Învaţă din nou creştineşte
Să iubeşti cum te iubesc eu.


joi, 30 iulie 2015

MONOLOG





- Nu mai visa!
Vor spune unii
- Nu mai visa!
Toţi ca nebunii
- E imposibil!
Nu te gândi!
- Inadmisibil!
Nu te opri!
Te trag de haină,
Rămâi în taină!
- Omule ascultă!
Nu-i asculta!
- Hai zi ceva!
Tu vei tăcea
- Te rog răspunde la întrebare!
Te roagă, este o schimbare
- De unde vine sfatul tău?
- Este din interiorul meu
- Cine te crezi? Şi cât tupeu...
- Gândul mi-e de la Dumnezeu
- Frate eşti dus cu sorcova!
Te vor lăsa în treaba ta,
Oricum îi iert, mi-au zis şi frate,
O faptă bună, mergi mai departe!

Versuri de
Horațiu Stoica

RĂBDARE





Expun în vers toată durerea şi aşteptarea apăsătoare,
Simţirile cele pe care le prevăd şi le urăsc,
Inima parcă fierbe în mine, nu am răbdare, nu am stare,
Totul este un lent teribil, aş vrea dar nu pot să-l grăbesc.

Ieşit din lumea voastră seacă, cea în pixeli decoloraţi,
Dintre atomi şi molecule, atâtea lucruri materiale,
Cu sufletul visând spre Casă însă cu trupul între fraţi,
Venit ca să vă arăt vouă lumina şi adevărata cale.

Fiind trezit din somnul morţii chiar n-aş putea să mă prefac,
Treizeci de ani am fost căzut crezând că-s cel mai fericit,
Nimic din toate acele lucruri nu poate să-mi fie pe plac
Căci am gustat din fructul vieţii şi pofta mi-e de neoprit.

Câtă durere şi tristeţe este în aşteptare, Doamne...
Aş rupe trupul de pe mine doar să păşesc acum la viaţă,
Când pentru unii fuge timpul către răsplata sângeroasă,
Pentru ceilalţi timpul e duşmanul care le mai stă în faţă.

Versuri de
Horațiu Stoica

STEAGUL




Născându-mă lucrarea mi-a început,
Este băiat şi pare sănătos,
Plânge şi toţi se bucură.
Sunt gol, nu îmi este ruşine.

Când să-mi dau seama deja am mai crescut,
Oricum ar fi ei zic că e frumos,
Nici el nu ştie că e flacără.
Şi tot ce am nu îmi aparţine.

Păşesc uşor către necunoscut,
I se deschide viitorul luminos,
În ochii lui sclipirea tremură.
În mijlocul familiei îmi e bine.

Sunt om necopt precum un vas de lut,
Cuptorul îl arde, fumul este gros,
Când focul e puternic, parcă, îl ustură.
Dar orice arsură e bună pentru mine.

Mi se arată lucruri de care n-am ştiut,
Dar lângă el e cineva sfătos,
Parcă, menit să îl bage în negură.
Altcineva pe mine mă susţine.

Printr-o mulţime de situaţii am trecut,
Indiferent că e trist sau bucuros
În suflet viaţă îi picură.
Eu gust din mierea de albine.

Cred că văd clar, dar totul e nevăzut,
Ba e la soare, ba e în loc umbros,
Tot de acolo primeşte o pătură.
Când e mai frig simt cum căldură îmi vine.

Vreau să fac bine dar planul e făcut,
Ei îl ascultă dar înţeleg pe dos,
Vezi cât e ceasul că e aproape seară!
Şi aceste versuri nu sunt de la mine.

Eu Îl cunosc şi Îi sunt cunoscut,
Aproape că a trecut ce e dureros,
El este Steagul Care flutură.
Am fost trimis ca să te chem pe tine.

PIRAMIDE ŞI CĂŢEI




De la începutul omenirii
Omul s-a rătăcit,
Să părăsească legea firii
A fost ademenit,

Să îşi egaleze Creatorul,
Gândul ce a dat-o în bară,
Se întâmplă azi cu tot poporul
Dar la o altă scară.

Astfel în setea de putere,
Unii fără ruşine
Au vrut şi au început să spere
Lumea să li se închine.

Iniţial a fost uşor,
Cu o simplă relatare,
Şi nu ştiau că în viitor
E concurenţă mare.

Surprinşi plăcut de rezultat
O altă lege au scris,
Şi au convins omul de rând
Că acela e paradis.

La fel, alţii au iesit în faţă,
Putere au vrut şi ei,
Au creat întreaga viaţă,
Legende, idoli, zei.

Nu mai conta în ochii lor
Că şi creaţia e dar,
În timp ce al lor Ziditor
Îi privea cu amar.

Cu o simplă relatare,
Şi nu ştiau că în viitor
E concurenţă mare.
Surprinşi plăcut de rezultat

O altă lege au scris,
Şi au convins omul de rând
Că acela e paradis.
La fel, alţii au iesit în faţă,

Putere au vrut şi ei,
Au creat întreaga viaţă,
Legende, idoli, zei.
Nu mai conta în ochii lor

Că şi creaţia e dar,
În timp ce al lor Ziditor
Îi privea cu amar.
De multe ori El i-a chemat

Din marea rătăcire,
Cei cu puterea s-au speriat
Şi şi-au ieşit din fire.
L-au renegat şi L-au hulit

Cât au putut de des,
Contadovezi au născocit
În propriul interes.
Mai mult de atât, au inventat

O altă lege a firii,
Ce ca mutaţia a schimbat
Faţa omenirii.
Plăcerea, ei au educat-o

Prin manipulare,
Şi vorba aceasta au lansat-o:
„Dragostea nu moare!”.

Ba moare! Dăcă nu te îngrijeşti
Să renunţi la plăcere,
Dragostea, tu nici nu gândeşti
Cât poate să difere.

Preocupaţi de pofta lor
Şi să nu piardă fani,
Au dat plăcere în jurul lor
Până au ajuns la bani.

Considerau că e necesară
O diversificare,
Banii făceau treaba uşoară,
Plăcerea e în schimbare.

Se plictiseau foarte rapid
Schimbând vis după vis,
Şi îi despărţea un simplu zid
Pe ei de Paradis.

Mulţimea întreagă de creduli,
Asimilând plăcere,
Au creat pieţe şi reguli
Din sete de putere.

Această sete educată
De peştii cei mai mari,
Era momeala aruncată,
De nişte răi pescari.

O lume întreagă e în joc
În stil piramidal,
Toţi vor să mai urce un loc
Director sau hamal.

În acest mod pământul tot
E plin de piramide,
Toţi vor să urce dacă pot
Pe căi cât mai rapide.

Iată că aceste piramide
Toate se contopesc,
În cea mai mare piramidă
Pescari răi locuiesc.

Unii din oameni s-au trezit,
Au vazut făcătura,
Şi tot ce li s-a rânduit
Să le schimbe natura,

Dar în structuri oricât de mici
Sunt reguli şi pedepse,
Toate având la bază frici
Cu aceleaşi interese.

Ca toţi ceilalţi tu te-ai născut
Fără prea mult noroc,
Indiferent cât ai crescut,
Tu faci parte din joc.

Oriunde ai fi poziţionat
În piramida lor,
Tu vrei să urci intenţionat
Şi eu cobor… cobor…

Oricât de sus tu te-ai afla
Îţi vei dori mai mult,
Plăcerea nu te-ar sătura
Că e un fals, ocult.

Nici cei din vârf nu-s fericiţi,
E numai în mintea lor,
Sunt mereu nemulţumiţi
Că totul e trecător.

Dragoste şi nemurire
Nu vor primi vreodată,
Dar pentru a lor rătăcire
Te asigur eu de plată.

Nu ca un câine alintat
Ce îl muşcă pe stăpân,
Care e mustrat şi e iertat
Chiar de urme rămân,

Ci ca un câine ce se crede
Din cea mai bună rasă,
Stăpânire nu mai vede
În curte sau în casă.

Aceşti cătei nu au aflat?!
Se apropie hingherii!
Întreaga casă au tulburat
Mâncând carnea plăcerii.

Fără să vrei la tine în cap
Creşte păr de căţel,
În piramidă e hidratat,
Deci scapă-te de el!

Coboară-te să prinzi ideea,
Vei primi ajutor!
Har, dragoste şi cheia
Spre veacul viitor.„

Cum să cobor într-o tendinţă
De urcat hotărât?”,
Inima-n dinţi! Şi cu credinţă…
Poţi mult mai mult de atât!

Să înţelegi mai bine treaba
Cu idoli, frici, miraje,
Voi descrie, sper nu degeaba,
Aceste peisaje.

În primul rând… în primul rând!
Reţine acest aspect!
Iubirea nu este un gând,
Născut din intelect.

Ea este dar, tot de la El,
Sădit cu grijă în tine,
Ea nu ţine de portofel
Sau cât mănânci de bine.

Ea e lumină caldă,
Iubirea e mângâiere,
Şi lumea o confundă
Cu un fel de plăcere.

Acesta e mirajul
Care a întristat o lume,
Ce a schimbat macazul
În zâmbet, râs şi glume.

„O lume zâmbitoare,
Dar tristă, cum e asta?”,
Tu crezi că simţi iubire,
Slujind la idoli rasta?

Iubirea în cuvinte
Eu nu ţi-o pot descrie,
O simt, nu e în minte,
Este în mine vie.

Şi toate aceste lucruri
Din vesurile mele,
El mi le dă ca gânduri
Ca tu să înveţi din ele.

Atenţie în continuare!
La idoli şi la zei,
Tu pune-ţi întrebarea:
„Şi eu mă închin la ei?”!

Sunt diferite culte,
Secte, religii, ţări,
Şi se închină multe
La pietre şi arătări.

Unii se încred în karma
Şi au vieţi ordonate,
Fac yoga, sport, au teama
Pentru sănătate.

Le place în natură,
Să citească în stele,
Prinşi în piramidă
Cu implicaţii grele.

Idolul lor e gurul
Care se încrede în sine,
Ceilalţi urmează drumul
Crezând că este bine.

Ca ei şi alte secte
În multe rătăciri,
Religii răspândite
Lipsite de simţiri.

Toate fiind făcute
Să te mai urce o treaptă,
Plăcerea vine iute,
Dragostea ţi-e furată.

Orice organizaţie,
Oricum ea s-ar descrie,
Nu e vreo inovaţie,
E tot idolatrie.

Exemplu: cea mai mare
E francmasoneria,
Un membru oarecare
Are în joc mândria.

Cine e mai tare în grad,
E idol pentru el,
Şi aşteaptă zi de zi
Să urce un nivel.

Şi piramida lor
Le acoperă pe toate,
Iar tunsul câinilor
Aici nu se mai poate.

Sunt toţi de rasă pură,
Nu renunţă la os.
O, Doamne! Să ai milă!
Le va fi dureros…

Copilul de partid
Cu poftă de afirmare
Ajunge suflet vid
Cu buzunarul mare.

Membru ecologist
Într-o altă structură
Găseşte egoist
Un idol în natură.

Suporter cu înfocare
Iubeşte a sa echipă,
Mirajul de iubire,
Minciuna se înfiripă.

În firmă angajat
Aşteaptă promovare,
Vrea bani pentru plăcere,
Deci e tot în urcare.

Preotul vrea episcop
Că se încrede în el,
Nu e doar credinţa scop,
A devenit căţel.

Şoferul de tractor
Vrea şi el o schimbare,
Tir cu dormitor,
Idol gabarit mare.

Producători teve
Vânează audienţă,
Practic tot creştere,
Pierd dragostea-n esenţă.

Patron la firma lui
Se încheagă în sistem,
Şi în plăcerea lui
Nu vede că e blestem.

Şi un gest de caritate
Dacă nu e din iubire,
Pentru avantaj, mândrie,
E gest de înrobire.

Şi un artist săracul
Doreşte spectatori,
De-i are îşi pierde capul,
Trufia îi dă fiori.

Idol e el în sine
Pentru admiratori,
Şi toţi se fac în fine
Lui închinători.

Fotomodel, desigur,
Să intre în tipar
Se urcă în trepte singur
Şi piere ca un star.

Violonist studios
Învaţă fără teamă,
Un viitor grandios
Cu dragostea în ramă.

Eleganţa în sine,
Muzica şi cultura,
Sporturi, cărţi, filme,
Ele sunt făcătura.

Profesii şi cariere,
Şi bunuri materiale,
Orice îţi face plăcere,
Toate îţi stau în cale.

Că e fard de calitate,
Că e o maşină scumpă,
Viciu, pasiune, bani,
Dragostea ţi-o surpă.

O mobilă frumoasă,
Emisiuni şi ziare,
Pasiunea pentru masă
Şi tipuri de mâncare.

Te te închini la idoli?
Tocmai îţi spun de ei,
Oamenii se închină
La cai, pisici, cătei.

Şi scaunul preferat
Îţi poate schimba starea,
Camera, zugrăveala,
Lumina şi culoarea.

E tristă ziua aceasta,
Vecina de la trei
Nu ţi-a zâmbit, şi de asta
Cred că te închini şi ei.

Şi orice neînchinare
Îţi generează frică,
„Eu să nu mă machez?!,
Dar lumea ce o să zică?”.

Sfaturi din orice parte,
Idei de la persoane,
Capitole din carte,
Atenţionări, claxoane,

Toate te afectează,
Te sperie, te înrobesc,
Prin tot ce programează,
Dragostea îţi răpesc.

Nu au nimic cu tine
Căţeii cei din frunte,
Ca să le meargă bine,
Tu în viaţă urci un munte.

Prin simpla memorare
Tu ai frici şi plăceri,
Ţi-am dat exemple care
Te fac să şti să-I ceri.

Acestea-s mult mai multe,
Făcute să te ţină
Pe ale piramidei trepte,
Şi chiar tu eşti de vină.

Coboară-te să prinzi ideea,
Vei primi ajutor!
Har, dragoste şi cheia
Spre veacul viitor.

Pagini de internet,
Bloguri, tehnologie,
Toate ne urcă încet
Pe trepte în sclavie.

Te închini la un idol,
Cursă vrea să-ţi întindă,
E cel mai de temut…
Priveşte în oglindă!

Nu aprecia! Doar să reţii!
De-i vers să te inspire,
Plăcere nu îmi oferi!
Mă bucur de iubire.



versuri de
Horațiu Stoica

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog