Se afișează postările cu eticheta Poezii de Laur Turcu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii de Laur Turcu. Afișați toate postările

miercuri, 8 martie 2023

De ziua ta, mămico


                       

Tati mi-a șoptit, mămică:
Astăzi este ziua ta
Și, deși–s atât de mică,
Tare-aș vrea să-ți dau ceva!

Ce să-ți dau…… o jucărie?
Să îți dau păpușa mea!
Însă tu mi-ai dat-o mie,
Și-apoi, ce să faci cu ea?

Să îți fac o prăjitură?
N-am făcut în viața mea…
Nu va fi așa de bună,
Cum le faci cu mâna ta…

Și mai este o problemă:
Prăjitura nu e joc!
Trebuie făcută cremă,
Ce să caut eu la foc?

Să-ți aduc flori, din grădină?
Dar mă cerți, n-aș îndrăzni,
Nu e faptă prea creștină,
Fiindcă rupte – vor muri.

Dar, apleacă-te mai bine,
La ureche să-ți șoptesc
Ce însemni tu, pentru mine:
Mămicuțo, te iubesc!

Pr. Turcu Laur



joi, 12 ianuarie 2017

Motanel


Am un pisoi. Un ghem cu coada
Si e asa nazbatios….
Cand fuge, spui ca e tornada
Si deranjeaza tot pe jos.
E cand pe soba, cand pe masa
Si, mai mereu, il prinzi in pat.
Il certi, dar crezi ca lui ii pasa?
Raspunde doar cu un cascat.
Acuma doarme, cu nasucul
Bagat sub coada, indecent
Si cred ca nu visa, naucul,
La vreun pericol iminent.
Privesc pe geam. Ce tare ninge!
As vrea sa nu mai stea de fel
Zapada care se prelinge
Si-ncarca totul usurel….
Ma-ntreb: s-o fi-ntarit? E moale?
Pai, o sa aflu mintenas:
Il voi trimite-n cercetare
Pe dragul meu de pisoias….
L-am luat in brate. La ureche,
I-am susotit ce vreau sa stiu
Iar el, un hot fara pereche,
S-a pus pe-un tors intens, zglobiu.
Am deschis geamul cu fereala,
Ca mama nu m-ar fi lasat
Si brusc, afara, in zapada,
Pe Motanel l-am aruncat….
In aer s-a sucit pe data
Si labele si-a raschirat
Si in zapada afanata
Mult peste coada a intrat.
Brusc, se porni o vanzoleala,
Cum n-am vazut in viata mea!
Sarea, in sus, de-un cot, zapada,
Iar motanelul mieuna.
Sapand pe sub zapada rece,
Ii vedeam drumul peste tot…
Si rasul, sta sa ma innece,
Simteam ca mor, ca nu mai pot!
N-a durat mult, caci deodata,
Dupa ce curtea “a arat”,
Sarii, cu coada infoiata,
In marul de la drum, rotat.
De-acolo, miorlaia intr-una
Si imi spunea, pe limba sa
Ca mult mai buna e caldura
Si doar in casa vrea sa stea!
Dar veselia-mi fu amara:
- Ce i-ai facut lui Motanel?
Hai, fuga dupa el! Afara!
Nu vii in casa fara el!
Asa vorbind cu mine mama,
Pe usa m-a expediat,
Iar vantul, frigul si zapada
Deodata m-au imbratisat!
- Pis, Motanel, hai, vin’ la mine,
Coboara, haide, te iubesc!
El mieuna usor : - Mi-e bine
Si unde stau. Ma mai gandesc.
Cand, in sfarsit, veni la mine,
Pe pielea mea, am si aflat:
Zapada afanata bine
La inceput, a inghetat!
Doi rebegiti ne-am dus in casa
Si haine calde am luat,
Iar dupa masa copioasa,
A tors, m-a lins, deci, m-a iertat!
Imi zice mama, la culcare;
- Asa-i c-ai invatat ceva?
Cand faci un rau, ori mic, ori mare,
Se-ntoarce tot asupra ta!

sursa
sursa
https://www.facebook.com/laur.turcu.1?pnref=story

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog